, inimioare, s.f. 1. Diminutiv al lui inimă; inimucă, inimuță. 2. Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. – Inimă + suf. -ioară.
s. (pop.) inimucă, inimuță.
s. f. (sil. -mioa-), g.-d. art. inimioárei; pl. inimioáre
f. (diminutiv de la inimă) Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. / inimă + suf. ~oară