s.f. (Bot.; reg.) Torțel. – In2 + suf. -iță.
s. v. cuscută, torțel.
s. f., g.-d. art. íniței
f. Plantă erbacee parazită, agățătoare, cu tulpină filiformă, lipsită de frunze; torțel. [Sil. -ți-a] /in + suf. ~ită