înlănțuiri, s.f. Acțiunea de a (se) înlănțui și rezultatul ei. – V. înlănțui.
s. 1. v. încătușare. 2. v. îmbrățișare. 3. v. relație. 4. legătură, (rar) suită. (O ~ logică răsturnată.)
≠ dezlănțuire
s. f., pl. înlănțuíri