înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. și pl. înmatriculeáză
tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare
înmatriculări, s.f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.
s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui vehicul.)
s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări
s.f. Acțiunea de a înmatricula și rezultatul ei; înscriere în matriculă. [< înmatricula].