înnărăvesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) nărăvi. – În + nărăvi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnărăvésc, imperf. 3 sg. înnărăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnărăveáscă
tranz. v. A NĂRĂVI. /în + nărav
intranz. v. A SE NĂRĂVI. /în + nărav