însăilături, s.f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. – Însăila + suf. -ătură.
s. v. șular.
s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilătúrii; pl. însăilătúri
f. Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile componente ale unei haine; saia. /a însăila + suf. ~ătură