definiția insolentei definiție dex

insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.

adj. v. obraznic.

≠ politicos

adj. m., pl. insolénți; f. sg. insoléntă, pl. insolénte

Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; impertinent. /<fr. insolent, lat. insolens, ~ntis

adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; nerușinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente].

adj. (și adv.) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens)

insolențe, s.f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.

s. v. obrăznicie.

s. f., g.-d. art. insolénței; pl. insolénțe

f. 1) Caracter insolent; impertinență. 2) Atitudine sau conduită insolentă; impertinență. /<fr. insolence, lat. insolentia

s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza].

s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia)