insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.
adj. v. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, special.
Care este contrar obiceiului; neobișnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus
adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obișnuit].
adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ♢ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)