inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale; p. ext. a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.
inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale; p. ext. a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.
vb., ind. prez. 1 sg. inspectéz, 3 sg. și pl. inspecteáză
vb., ind. prez. 1 sg. inspectéz, 3 sg. și pl. inspecteáză
tranz. 1) (activități ale persoanelor, instituțiilor, organizațiilor etc.) A controla în mod oficial, pentru a constata dacă totul decurge cum trebuie. 2) A examina, a cerceta cu atenție. [Sil. in-spec-] /<fr. inspecteur, lat. inspectare
tranz. 1) (activități ale persoanelor, instituțiilor, organizațiilor etc.) A controla în mod oficial, pentru a constata dacă totul decurge cum trebuie. 2) A examina, a cerceta cu atenție. [Sil. in-spec-] /<fr. inspecteur, lat. inspectare
vb. I. tr. A examina, a controla (ceva) pe baza unei însărcinări speciale; (p. ext.) a examina, a cerceta atent. [< fr. inspecter, cf. lat. inspectare].
vb. I. tr. A examina, a controla (ceva) pe baza unei însărcinări speciale; (p. ext.) a examina, a cerceta atent. [< fr. inspecter, cf. lat. inspectare].