definiția inspiratii definiție dex

inspirați, -te, adj. Cuprins, pătruns de inspirație (2). ♢ Expr. A fi bine (sau rău) inspirat = a avea o idee, o inițiativă, bună sau rea. – V. inspira. Cf. fr. inspire.

adj. (fig.) iluminat. (Persoană ~.)

adj. m., pl. inspiráți; f. sg. inspirátă, pl. inspiráte

1) v. A INSPIRA și A SE INSPIRA. 2) Care este cuprins de inspirație; stăpânit de un puternic avânt creator. /v. a (se) inspira

adj. Cuprins de inspirație (2). ♢ A fi bine inspirat = a avea o idee bună. [< inspira].

inspirații, s.f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. 2. Fig. Avânt, forță, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maximă tensiune creatoare. 3. Fig. Idee, soluție apărută pe neașteptate în conștiință. [Var.: inspirațiúne s.f.] – Din fr. inspiration, lat. inspiratia.

s. f. (sil. -ți-e), art. inspiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. inspiráției; pl. inspiráții, art. inspiráțiile (sil. -ți-i-)

f. 1) (în opoziție cu expirație) Fază a respirației constând în introducerea aerului în plămâni; inhalare a aerului în plămâni. 2) Stare psihică ce contribuie în cel mai înalt grad la crearea unor bunuri spirituale; forță lăuntrică creatoare; avânt. 3) Idee apărută spontan în conștiință. [G.-D. inspirației] /<fr. inspiration, lat. inspiratio, ~onis

s.f. 1. Tragere, inhalare, introducere a aerului în plămâni. 2. (Fig.) Facultatea creatoare, spontană a inteligenței umane. ♦ Avânt, entuziasm, forță creatoare. 3. (Fig.) Gând, idee apărută spontan. [Gen. -iei, var. inspirațiune s.f. / cf. fr. inspiration, lat. inspiratio].

s. f. 1. inhalare a aerului în plămâni. 2. facultate creatoare, spontană a inteligenței umane. ♢ avânt, entuziasm, forță creatoare. 3. (fig.) idee (salvatoare) apărută spontan în conștiință. (< fr. inspiration, lat. inspiratio)