instanțe, s.f. (Și în sintagma instanță judecătorească) Organ de stat însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice. ♢ Expr. În ultimă instanță = în cele din urmă, până la urmă, nemaiavând altă cale. – Din fr. instance, lat. instantia.
f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiției. ♢ Primă ~ primă treaptă în ierarhia jurisdicției. În ultimă ~ în cele din urmă; până la urmă. /<fr. instance, lat. instantia
s.f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiției; autoritate judecătorească. ♢ În ultimă instanță = până la urmă. [Cf. fr. instance, it. istanza, lat. instantia < in – în, stare – a sta].
s. f. organ de stat însărcinat cu judecarea cauzelor civile și penale; autoritate judecătorească. o în ultimă ~ = până la urmă. (< fr. instance, lat. instantia)