instituiri, s.f. Faptul de a institui; înființare, întemeiere, fundare; alcătuire. – V. institui.
s. 1. v. constituire. 2. introducere, stabilire. (~ unei noi reglementări.) 3. v. pro-clamare. 4. v. înființare.
s. f., g.-d. art. instituírii; pl. instituíri
s.f. Acțiunea, faptul de a institui; înființare, întemeiere. [Pron. -tu-i-. / < institui].