insubordonări, s.f. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1-+subordonare (probabil după fr. insubordination).
s. v. indisciplină, neascultare, nedisciplină, nesupunere.
s. f. (sil. mf. -sub-) subordonare
f. Refuz de a se supune ordinelor celor superiori; nesupunere; neascultare. /in- + subordonare
s.f. (Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination].
s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination)