înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.
vb., ind. prez. 1 sg. înșurubéz, 3 sg. și pl. înșurubeáză
tranz. 1) (obiect) A fixa printr-un șurub. 2) (piulițe) A îmbrăca pe filetul unui șurub (prin răsucire). /în + șurub