înțárc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ♢ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc.
vb. v. debarasa, descotorosi, dez-băra, dezobișnui, dezvăța, lăsa, scăpa.
vb., ind. prez. 1 sg. înțárc, 2 sg. înțárci, 3 sg. și pl. înțárcă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțárce
tranz. 1) (sugaci) A opri definitiv de la supt. ♢ Unde și-a ~t dracul copiii a) unde nimeni nu știe; b) undeva foarte departe. 2) fig. A face să se lase de o deprindere (rea); a dezvăța; a dezobișnui. 2. intranz. (despre femelele mamifere) A nu mai da lapte; a nu se mai mulge. /în + țarc