, intelecte s.n. Capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. – Din fr. intellect, lat. intellectus.
s. 1. v. minte. 2. v. judecată. 3. v. inteligență.
s. n., pl. intelécte
n. Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; judecată; rațiune; cuget; minte. /<lat. intellectus, fr. intellect
s.n. Facultatea de a gândi, de a opera cu noțiuni; gândire, înțelegere; inteligență. [< fr. intellect, cf. lat. intellectus].