intendenți, -te, subst. 1. S.m. și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2. S.m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánt s.m.] – Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis.
s. m., pl. intendénți
m. și f. Administrator al unei instituții sau al unui local. /<fr. intendant, lat. intendens, ~ntis
s.m. și f. Administrator al unei case, al unui local etc. // s.m. Ofițer din serviciul intendenței. [Var. intendant s.m. / < fr. indendant].
I. s. m. f. (în unele țări) administrator al unei case, al unui local etc. II. s. m. ofițer din seviciul intendenței. (< fr. intendant, lat. intendents)
s. f., g.-d. art. intendéntei; pl. intendénte
intendențe, s.f. (În trecut) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Var.: itindénție s.f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza.
s. f., g.-d. art. intendénței; pl. intendénțe
f. 1) Funcție de intendent. 2) Durată de exercitare a unei astfel de funcții. 3) Serviciu administrativ în armată având drept însărcinare aprovizionarea și întreținerea trupelor. /<fr. intendance
s.f. (În trecut) Serviciu care se ocupa cu aprovizionarea unităților armatei. [Cf. fr. intendance, it. intendenza].
s. f. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităților armatei. (< fr. intendance, it. intendenza)