intensificați, -te, adj. Mărit, întărit. – V. intensifica.
adj. m., pl. intensificáți; f. sg. intensificátă, pl. intensificáte
intensífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai intens, mai puternic, mai viu; a (se) înteți, a (se) întări, a (se) mări. – După fr. intensffier.
vb. 1. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se întări, a se înteți, a se mări, a spori. (Viteza vântului s-a ~.) 2. v. amplifíca. 3. v. adânci. 4. a (se) înteți, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Lupta s-a ~.) 5. v. activa.
≠ a (se) domoli, a (se) modera, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) tempera, a slăbi
vb., ind. prez. 1 sg. intensífic, 3 sg. și pl. intensífică
tranz. 1) A face să se intensifice; a accentua; a adânci. 2) (valori electrice, acustice, optice) A spori în intensitate; a amplifica. /<fr. intensifier
pers. 3 se intensífică intranz. A deveni (mai) intens; a crește în intensitate; a se înteți; a se întări; a se potența. /<fr. intensifier
vb. I. tr., refl. A (se) face mai intens; a (se) înteți, a (se) mări. [P.i. intensífic. / cf. fr. intensifier, it. intensificare].