intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din fr. intenter.
vb., ind. prez. 1 sg. intentéz, 3 sg. și pl. intenteáză
tranz. jur. (procese) A întreprinde împotriva cuiva. /<fr. intenter, lat. intentare
vb. I. tr. A introduce, a porni o acțiune (juridică). ♢ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare].