intenționați, -te, adj. Cu intenție, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat. ♢ Expr. Bine (sau rău) intenționat = (despre oameni) cu intenții bune (sau rele), urmărind scopuri bune (sau rele). [Pr.: -ți-o-] – V. intenționa. Cf. fr. intentionné.
adj., adv. 1. adj., adv. deliberat, voit, liber-consimțit, (rar) precugetat. (O acțiune ~; a procedat ~ astfel.) 2. adv. v. anume.
adj. m. (sil. -ți-o-), pl. intenționáți; f. sg. intenționátă, pl. intenționáte
și adverbial Care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres. /v. a intenționa
adj. Cu intenție, anume plănuit. ♢ Bine (sau rău) intenționat = cu intenții bune (sau rele). [< intenționa].