definiția intercalare definiție dex

intercalări, s.f. Acțiunea de a (se) intercala și rezultatul ei; intercalație (1). – V. intercala.

s. v. intercalație.

s. f., g.-d. art. intercalării; pl. intercalări

s.f. Acțiunea de a intercala și rezultatul ei; intercalație. [< intercala].

intercalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) introduce ceva într-un șir, a (se) adăuga între altele, a (se) pune ceva printre... – Din fr. (s')intercaler, lat. intercalare.

vb., ind. prez. 1 sg. intercaléz, 3 sg. și pl. intercaleáză

tranz. A face să se intercaleze. /<fr. (s')intercaler, lat. intercalare

intranz. A se introduce într-o serie sau într-un ansamblu. /<fr. (s')intercaler, lat. intercalare

vb. I. tr. A introduce ceva într-un șir, a adăuga între altele. V. insera. [< fr. intercaler, it., lat. intercalare].

vb. tr., refl. a (se) introduce într-un șir, a (se) adăuga între altele. (< fr. /s'/intercaler, lat. intercalare)

adj. m., pl. intercalári; f. sg. intercaláră, pl. intercaláre

adj. Intercalat, adăugat între altele. ♢ Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. [Cf. fr. intercalaire].

adj. intercalat. o cultură ~ă = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. (< fr. intercalaire)

intercalare, adj. (În sintagma) Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. – Din fr. intercalaire.