intercalații, s.f. 1. Intercalare. 2. Rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcământ. – Din fr. intercalation.
s. f. (sil. -ți-e), art. intercaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. intercaláției; pl. intercaláții art. intercaláțiile (sil. -ți-i-)
s.f. 1. (Rar) Intercalare. 2. Rocă sterilă cuprinsă într-un zăcământ. [Gen. -iei. / cf. fr. intercalation].
s. f. 1. intercalare. 2. rocă sterilă într-un zăcământ. (< fr. intercalation)