interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din fr. intercepter.
vb., ind. prez. 1 sg. interceptéz, 3 sg. și pl. intercepteáză
tranz. 1) (obiecte în mișcare) A prinde pe neașteptate. 2) (obiecte în zbor) A descoperi și a urmări cu ajutorul unei instalații speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fără permisiune. 4) (corespondență) A deschide și a citi fără permisiune. /<fr. intercepter
vb. I. tr. A reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ♢ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimbând direcția unei mingi. [< fr. intercepter].
vb. tr. a reține un obiect în timpul mișcării lui. ♢ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr. intercepter)