intermitenți, -te, adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale, care acționează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.
adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plâns.~; respirație ~.) 3. v. ritmic.
adj. m., pl. intermiténți, f. sg. intermiténtă, pl. intermiténte
adj. Care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ adv. Din când în când. [Cf. fr. intermittent, it. intermittente].
adj. care încetează și reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ♢ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens)