interpuneri, s.f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune.
s. f., g.-d. art. interpúnerii; pl. interpúneri
s.f. Acțiunea de a (se) interpune și rezultatul ei. [< interpune].
s. f. acțiunea de a (se) interpune. o ~ de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți. (< interpune)
interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
tranz. A pune între două lucruri sau ființe pentru a modifica mediul. /<lat. interponere
intranz. 1) A interveni între două persoane pentru a le aduce la o înțelegere. 2) A se amesteca în relațiile dintre două persoane. /<lat. interponere
vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].