interpuși, -se, s.m. și f. (Rar) Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor. – V. interpune.
s. v. intermediar, mediator, mij-locitor.
s. m., pl. interpúși
s.m. și f. (Rar) Mijlocitor. ♦ Persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. [< interpune].
s. m. f. mijlocitor. ♢ persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. (< interpune)
s. f., pl. interpúse