intersectări, s.f. Acțiunea de a (se) intersecta. – V. intersecta.
s. f., pl. intersectări
s.f. Acțiunea de a (se) intersecta. [< intersecta].
intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a se întretăia, a se încrucișa. ♢ Tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter.
vb., ind. prez. 1 sg. intersectéz, 3 sg. și pl. intersecteáză
tranz. A tăia de-a curmezișul; a întretăia. /Din intersecție
intranz. (despre drumuri, linii, suprafețe etc.) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucișa; a se întretăia. / Din intersecție
vb. I. tr., refl. A (se) întretăia. [< fr. intersecter].
vb. tr., refl. a (se) întretăia. (< fr. intersecter)