expr. (intl.) a provoca la duel / la bătaie pentru stabilirea ierarhiei dintr-un grup de infractori pe criteriul forței fizice.
intervale, s.n. 1. Distanță în timp între două fenomene, între două perioade, între două evenimente consecutive; răstimp. 2. Distanță în spațiu între două puncte, între două lucruri. ♦ (Mat.) Ansamblu de puncte, de numere cuprinse între două valori date. 3. Diferență de înălțime între două sunete muzicale. – Din fr. intervalle, lat. intervallum.
s. 1. v. perioadă. 2. v. curs. 3. bucată, răstimp. (A trecut un bun ~ de timp de când...) 4. v. răstimp. 5. v. durată. 6. v. termen. 7. v. distanță. 8. bucată, distanță, (reg.) postată. (A parcurs un bun ~ din drum.)
s. n., pl. intervále
n. 1) Distanță care există între două obiecte; spațiu dintre două lucruri. 2) Perioadă de timp cuprinsă între două momente; răstimp. 3) Raport dintre înălțimile a două sunete muzicale. 4) mat. Mulțime de puncte cuprinsă între două puncte date. /<fr. intervalle, lat. intervallum
s.n. 1. Distanță în timp între două fenomene, între două evenimente consecutive; răstimp. 2. Spațiu care separă două lucruri. 3. Diferență de înălțime dintre două sunete muzicale. 4. (Mat.) Mulțimea punctelor sau numerelor cuprinse între două puncte sau numere date. [< fr. intervalle, it. intervallo, lat. intervallum].
s. n. 1. distanță în timp între două fenomene, faze, evenimente etc. consecutive; răstimp. 2. spațiu care separă două lucruri. 3. (muz.) raport dintre înălțimile a două sunete. 4. (mat.) mulțimea punctelor (sau numerelor) între două puncte (sau numere) date. (< fr. intervalle, lat. intervallum)
intervale s.n. (intl.) duel pentru stabilirea, prin forță, a șefiei unei bande de infractori.