expr. a avea condiții favorabile pentru desfășurarea unei activități
expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
expr. (deț.) 1. a schimba subiectul discuției. 2. a face tot posibilul pentru a schimba părerea cuiva despre un deținut.
expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară.
expr. a se dezice de o afirmație anterioară.
s.n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.
întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ♢ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ♢ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.
adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)
adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.
s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. v. ră-sucire. 3. v. răsturnare.
1) v. A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE. ♢ A face cale ~oarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire ~oarsă. /v. a întoarce