întreceri, s.f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ♢ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ♢ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ♢ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece.
s. 1. v. depășire. 2. v. meci. 3. v. con-curs. 4. v. gală. 5. v. concurență. 6. v. emulație.
s. f., g.-d. art. întrécerii; pl. întréceri