întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ♢ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafața. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefracționată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipsește nimic. 2. Teafăr, sănătos, nevătămat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre noțiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși. – Lat. integer, -gra.
adj., s. I. adj. 1. v. complet. 2. complet, integral. (Textul întreg al nuvelei.) 3. v. exhaustiv. 4. v. total. 5. v. împlinit. 6. deplin, împlinit, încheiat. (Au trecut zece ani întregi.) 7. bun, plin. (O zi întreagă a tot muncit.) 8. rotund. (Cifră întreagă.) 9. tot. (Întreaga țară.) 10. v. deplin. 11. v. plin. 12. intact, neatins, neștirbit, (pop.) nestricat. (Paharul a rămas întreg după cădere.) 13. v. neînceput. 14. v. teafăr. 15. v. normal. II. s. v. ansamblu.
m. mat. Număr fără unități fracționare. Trei ~gi și două zecimi. [Sil. în-treg] /<lat. integer, ~gra
1) A cărui integritate nu este atinsă; integral. Pâine ~eagă. Lan ~. Text ~. ♢ Număr ~ număr care nu conține o fracție. 2) (mai ales înaintea cuvântului determinat) Care cuprinde ceva în totalitatea sa; căruia nu-i lipsește nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga școală. ~ echipajul. ~eaga livadă. ♢ Pe de-a-ntregul în întregime; cu totul. 3) (despre unități de timp) Care durează de la început până la sfârșit; tot. Anul ~. Noaptea ~eagă. 4) (despre persoane) Care nu are infirmități (fizice sau psihice); fără nici o leziune; teafăr. Om ~. ♢ Cu mintea ~eagă (sau ~ la minte) sănătos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra
adj. – 1. Teafăr, sănătos. – 2. Neatins, din care nu lipsește nimic. – 3. Ferm, integru. – 4. Complet, tot, din care nu s-a luat nimic. – 5. (S.n.) Număr întreg. – 6. (S.n.) Totalitate, ansamblu. – Mr. (î)ntreg, megl. antreg, istr. ăntreg. Lat. integrum (Diez, I, 238; Pușcariu 892; Candrea-Dens., 886; REW 4479; DAR), cf. it. intero (piem. intręk, ligur. intriegu, v. sard. intreu), v. fr. entre „robust”, (Morawski, Mélanges A. Thomas, Paris 1927, p. 305), fr. entier, sp. entero, port. enteiro. Pentru schimbarea de accent, cf. Rosetti, I, 51. Este dublet al lui integru, adj., din același etimon lat. (sec. XIX). Der. neîntreg, adj. (incomplet; fricos); întregime, s.f. (totalitate, integritate); întregie, s.f. (înv., integritate); întregiune (var. întregăciune, întregătate), s.f. (înv., integritate, plenitudine); întregi, vb. (a completa; a sfîrși, a termina); întregitor, adj. (care întregește).