întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.
vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întregeáscă
tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg
întregiri, s.f. Acțiunea de a (se) întregi și rezultatul ei. – V. întregi.
s. 1. v. completare. 2. (concr.) comple-ment, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. v. reconstituire.
s. f., g.-d. art. întregírii; pl. întregíri