definiția intreprindere definiție dex

întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei. part. întreprins] – Între¹- + prinde (după fr. entreprendre).

vb. 1. v. desfășura. 2. a efectua, a face. (A ~ studii ample asupra ...)

vb. (sil. -prin-) prinde

tranz. (acțiuni) A începe, a efectua. [Sil. în-tre-prin-] /între- + a prinde

vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre].

vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr. entreprendre)

întreprinderi, s.f. 1. Unitate economică de producție, de prestații de servicii sau de comerț. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde.

s. firmă, obiectiv, unitate, (ieșit din uz) stabiliment. (~ economică.)

s. f. (sil. -prin-) prindere

f. 1) Unitate economică (de producție, de comerț sau de servicii sociale) care are o conducere unică. ~ de stat. 2) Acțiune începută din inițiativă proprie. [G.-D. întreprinderii] /v. a întreprinde

s.f. 1. Acțiune pornită din inițiativă personală. 2. Unitate economică de producție, de prestare de servicii sau de comerț. [< întreprinde].

s. f. 1. acțiune pornită din inițiativă personală; rezultat al unei activități. 2. unitate economică de producție, de construcții, prestări de servicii sau de comerț. (< întreprinde)

întreprinderi s.f. (intl., glum.) închisoare, penitenciar.