întrolóc, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se strânge la un loc, a se întruni, a se reuni. 2. Tranz. și refl. A (se) forma, a (se) închega, a (se) înjgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a împerechea. [Var.: întrulocá, întorlocá vb. I] – Din într-un loc.
vb. v. acompania, aduna, conduce, duce, însoți, întovărăși, întruni, pe-trece, reuni, strânge.
vb., ind. prez. 1 sg. întrolóc, 3 sg. și pl. întroloácă
tranz. pop. A face să se întroloace; a întruni. /Din într-un loc
intranz. pop. 1) A se strânge laolaltă; a se aduna la un loc; a se întruni. 2) fam. (despre persoana de sex opus) A se uni (din nou) într-o familie. /Din într-un loc
întrolocați, -te, adj. (Reg.) Strâns la un loc, întrunit, reunit. [Var.: întrulocát, -ă, întorlocát, -ă adj.] – V. întroloca.