definiția inuri definiție dex

s. v. linariță.

(1) s.m., (2) inuri, s.n. 1. S.m. Plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânța acestei plante. ♢ In galben = plantă erbacee cu flori galbene (Linum flavum). 2. S.n. Fir obținut prin prelucrarea inului² (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire. – Lat. linum.

Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im²-] – Din fr., lat. in-.

(plantă) s. m.

(lan, fir, pânză) s. n., pl. ínuri

loc. adv. 1) În cele din urmă, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2) În ultimul moment. [Sil. ex-tre-] /Cuv. lat.

loc. adv. În întregime; pe larg; integral. /Cuv. lat.

n. 1) la sing. Plantă erbacee cu tulpină subțire fibroasă, cu flori mici albastre sau albe, cultivată pentru a fi folosită în industria textilă și în cea a uleiurilor. 2) Fibre obținute din tulpina acestei plante. 3) Țesătură fabricată din astfel de fibre. /<lat. linum

s.n. – Plantă erbacee textilă (Linum usitatissimum). – Mr., megl., istr. l’in. Lat. lῑnum (Pușcariu 798; Candrea-Dens., 830; REW 5073; DAR), cf. alb. lji (Philippide, II, 646), it., sp. lino, prov., fr. lin, cat. lli, port. linho. – Der. inar, s.m. (persoană care cultivă sau vinde in), cu suf. de agent -ar (după Candrea-Dens., 831 și DAR, direct din lat. linarius); inărie, s.f. (teren cultivat cu in); inărică, s.f. (nume de plante, Linaria vulgaris, Najas minor); inăriță, s.f. (plantă asemănătoare cu inul; nume de păsări cîntătoare, Serinus hortulanus, Fringilla linaria); inișor, s.m. (plantă, inăriță); iniță, s.f. (tesovină din semințe de in; plantă, Cuscuta europaea); ineață, s.f. (in sălbatic, Linum perenne); inuță, s.f. (plantă, Anagallis arvensis); iniște, s.f. (teren cultivat cu in).

Pref. lat. care servește pentru a da anumitor cuvinte o valoare contrarie sau negativă, indicînd lipsa ori absența. Lat. in-. Apare numai în cuvinte neol., introduse în principal prin filieră fr., ca inaccesibil față de accesibil, inconsistență față de consistență, intolerant față de tolerant.

pref. „privativ, negativ”. (< fr. in-, im-, cf. lat. in)

suf. „diminutival și peiorativ”. (< fr. -in, -ine, cf. lat. -inus)

s. invar. (tox.) instrumentarul necesar inhalării cocainei, compus dintr-un pai de plastic și de o oglinjoară.

loc. adv.

s. v. ineață.

s. m. + adj.

loc. adv., loc adj.

s. v. lubiț.

s. v. inăriță.