inuzitați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. – Din fr. inusité, lat. inusitatus.
adj. v. nefolosit, neîntrebuințat, neutilizat, neuzitat.
adj. (Rar) Care nu se folosește, nu se întrebuințează; neobișnuit; neuzitat. [Cf. fr. inusité].
adj. care nu se folosește; neobișnuit; neuzitat. (< fr. inusité)