învechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ♦ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ♦ (Despre vin) A se îmbunătăți cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet și însușiri gustative deosebite. – În + vechi.
vb., ind. prez. 3 sg. învechéște, 3 pl. învechésc, imperf. 3 sg. învecheá; conj. prez. 3 sg. și pl. învecheáscă
tranz. A face să se învechească. /în + vechi
pers. 3 se ~éște intranz. 1) A-și pierde calitățile inițiale prin trecerea timpului; a deveni vechi. 2) A nu mai corespunde epocii sau modei; a ieși din uz; a se demoda. 3) (despre vin) A căpăta calități deosebite prin păstrare îndelungată. /în + vechi
s. 1. v. deteriorare. 2. demodare, peri-mare. (~ unor practici.)
s. f., g.-d. art. învechírii