învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina.
adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.)
adj. m., pl. învecináți; f. sg. învecinátă, pl. învecináte