înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.
vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. v. înfuria. 3. v. îndârji.
vb., ind. prez. 1 sg. înverșunéz, 3 sg. și pl. înverșuneáză
tranz. A face să se înverșuneze. /în + ung. verșun
intranz A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verșun
înverșunați, -te, adj. Îndârjit, necruțător, neînduplecat; aprig. – V. înverșuna.
adj. 1. v. furios. 2. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luplă ~.) 3. acerb, aspru, necruțător. (O dispută ~.) 4. v. disputat. 5. v. violent.
adj. m., pl. înverșunáți; f. sg. înverșunátă, pl. înverșunáte