învinuiri, s.f. Acțiunea de a (se) învinui și rezultatul ei; învinovățire, acuzare, acuzație, inculpare. ♦ Vină; culpă. – V. învinui.
s. 1. v. acuzație. 2. v. reproș.
≠ dezvinovățire
s. f., g.-d. art. învinuírii; pl. învinuíri