definiția invocatii definiție dex

invocatii

găsește rime pentru invocatii

INVOCÁ,

invóc, vb. I. Tranz. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument în susținerea unei afirmații. – Din fr. invoquer, lat. invocare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia invocatii

INVOCÁ

vb. 1. (înv.) a meni. (A ~ numele cuiva.) 2. v. pretexta.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia invocatii

invocá

vb., ind. prez. 1 sg. invóc, 3 sg. și pl. invócă; conj. prez. 3 sg. și pl. invóce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia invocatii

A INVOCÁ invóc

tranz. 1) (divinități) A chema în ajutor. 2) A aduce drept argument. ~ decretul respectiv. /<fr. invoquer, lat. invocare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia invocatii

INVOCÁ

vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invóc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia invocatii

INVOCÁȚIE,

invocații, s.f. Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Spec. Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Var.: invocațiúne s.f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia invocatii

INVOCÁȚIE

s. v. invocare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia invocatii

invocáție

s. f. vocație
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia invocatii

INVOCÁȚI//E ~i

f. 1) v. A INVOCA. 2) Citare ca argument pentru susținerea unei afirmații. 3) Chemare a unui poet adresată muzei pentru a-l inspira. [G.-D. invocației] /<fr. invocation, lat. invocatio, ~onis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia invocatii

INVOCÁȚIE

s.f. Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Gen. -iei, var. invocațiune s.f. / cf. fr. invocation, lat. invocatio].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia invocatii

INVOCÁȚIE

s. f. 1. invocare. 2. procedeu artistic, rugăminte prin care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. o ~ retorică = invocație patetică. (< fr. invocation, lat. invocatio)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia invocatii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut