expr. (mil.) a fugi din cazarmă sărind peste gard.
învoiri, s.f. Acțiunea de a (se) învoi și rezultatul ei. ♦ Permisie acordată cuiva. – V. învoi.
s. 1. v. înțelegere. 2. v. încuviințare. 3. v. per-misie.
s. f., g.-d. art. învoírii; pl. învoíri
f. 1) v. A ÎNVOI și A SE ÎNVOI. ♢ După ~ potrivit înțelegerii. 2) Permis de a lipsi pentru scurt timp de la serviciu. /v. a (se) învoi