involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără voie, neintenționat. – Din fr. involontaire, lat. involuntarius.
adj. neintenționat. (Un gest ~.)
adj. m., pl. involuntári; f. sg. involuntáră, pl. involuntáre
și adverbial 1) (despre acțiuni, fapte etc.) Care nu este rezultatul unui act voluntar; făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; inconștient; mașinal; mecanic; automat. 2) (despre persoane) Care se află fără voie într-o anumită situație. /<fr. involontaire, lat. involuntarius
adj. Fără voință, fără voie, neintenționat. [Cf. fr. involontaire].
adj. (și adv.) fără voie, neintenționat. (< fr. involontaire, lat. involuntarius)