vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgésc, imperf. 3 sg. iobăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iobăgeáscă
intranz. 1) ist. A fi iobag; a șerbi. 2) fig. A munci din greu (ca un iobag); a presta o muncă grea; a șerbi; a robi. /Din iobag
s.f. Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea iobagului; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.
s. (IST.) rumânie, șerbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependență a țăranului s-a numit ~ în Transilvania, „rumânie” în Țara Românească și „vecinie” sau „vecinătate” în Moldova.)