ionizez, vb. I. Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [Pr.: i-o-] – Din fr. ioniser.
tranz. 1) (particule, medii) A încărca cu ioni. 2) med. (persoane) A trata cu ioni medicamentoși. /<fr. ioniser
ionizații, s.f. (Rar) 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionizare, ionoterapie. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionisation.
s. f. (sil. i-o-, -ți-e), art. ionizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. ionizáției; pl. ionizáții, art. ionizáțiile (sil. -ți-i-)
s. f. ionizare. (< fr. ionisation)