s. v. plapumă.
s.n. – Plapumă, cuvertură. – Megl. iurgan(e). Tc. yorgan (Șeineanu, II, 227), cf. bg., sb. jorgan. – Der. iorgangiu, s.m. (înv., plăpumar); iorgangerie, s.f. (înv., plăpumărie).