s.f. v. ipohondrie.
ipohondrii, s.f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s.f.] – Din fr. hypocondrie.
s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile
f. Stare patologică caracterizată printr-o teamă exagerată și obsesivă de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /<fr. hypocondrie