iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.
tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiații. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare
pers. 3 se iradiáză intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăștia în toate părțile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare