iritări, s.f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita.
s. 1. v. inflamare. 2. v. enervare. 3. v. ner-vozitate.
s. f., g.-d. art. iritării; pl. iritări
s.f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare; iritație. [< irita].