ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ♢ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.
vb. a persifla, a zeflemisi, (fig.) a împunge, a înțepa, a șfichiui, a urzica. (A ~ pe cineva)
vb., ind. prez. 1 sg. ironizéz, 3 sg. și pl. ironizeáză